miercuri, 19 august 2015

Cine-ar putea spune, în lumina din teii trecuți, tremurată de vânt, ce ningea mai ales, gâze-aurite sau flori-
Dimineața devreme, când ai norocul să te trezești, pașii pocnesc aripi uscate sub tei, trezind pisici.
Somnul se-ntinde încă un pic pe felia de stradă, în cartier.
Din întâmplare, sfârșitul acesta de vară nu-i trist.
Ești bun când ești singur, n-ai cum să greșești.
Șapte treizeci. Până ajung la Aviatorilor, deschide la Steam.
La Unirii, pe scara rulantă, dacă țin ochii închiși, lumea se inversează. Urcând încet, creştet, ochi, umeri, mă scufund în căldură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu