miercuri, 26 august 2015

Astă seară, pe strada Pavlov P.I., mirosea a vinete coapte și-a roșii fierte.
Am cumpărat din metrou, de la tonomat, „Odiseu și Penelopa”, de Mario Vargas Llosa.
Îți vine să crezi că orice ar spune, unii scriitori te vrăjesc. Dar nu e așa, ei nu vorbesc niciodată despre orice.
O muscă își freacă picioarele de ață, din față.
Aștept să merg la Bogdan. Greierii țârâie.Mașinile își ard tălpile pe șosea.
Musca a intrat sub lampadar.
Drumul lui Ulise spre casă a durat zece ani.
Deschid și închid ușile liftului, care scrâșnesc, zi de zi. Când o să mă întorc, o să urc în tăcere, pe scări.
Nu îmi plac drumurile. Am o amintire, dintr-o altă viață, despre o continuă nemișcare, unduindu-mă.
Să-ți amintești, ca să înțelegi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu