joi, 12 februarie 2015

Stau la etajul 6. În lift, avem sub cifre bobițe de metal pe care le ating, încercând să-mi imaginez forma numerelor în întuneric.
Merg la birou cu metroul nou, pe Magistrala 2, Pipera- Berceni. Am citit în ziar că trenurile au nume: Dunărea, Mureș, Prut, Olt, Ialomița, Someș, Siret, Argeș, Jiu, Buzău, Dâmbovița, Bega, Tisa, Prahova, Bistrița și Suceava.
Uneori, citesc. Azi aveam o carte subțire, o coajă de carte, coaja unui abis. „Dora Bruder”, de Patrick Modiano. 
Fișa tatălui Dorei:
„Bruder Ernest
21.5.99- Viena
nr. dosar evreu: 49 091
Profesie: fără
Invalid de război gradul I. Fost soldat al Legiunii Franceze, clasa a II a, gazat; tuberculoză pulmonară.
Cazier central E56404”
Urmează stația Piața Unirii, cu peronul pe partea stângă. Închid cartea. Pe ușă, deasupra butonului luminos, bobițele unui cuvânt în alfabetul Braille. 
Mi-a trecut prin cap un gând ciudat, cum că acest prezent ar fi cel mai bun dintre toate posibile.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu