vineri, 30 ianuarie 2015

Am adunat o grămadă de lucruri la care trebuie să mă gândesc.
Este simplu când ești deschis, primești și raționezi. Nu ți-e frică, pentru că nu te minți. Îți ești fidel.
Dar uit, mereu. Câte un lucru mărunt în fiecare clipă. Nu uit ce iubesc. Dar sunt toate celelalte. Mă încurc în stafii de lucruri uitate.
Acțiunile mele produc efecte asupra celorlalți. Pierd din vedere deseori cum ei se bazează pe o stare. Pe care eu o mișc, din nepăsare, oboseală, ignoranță sau alte motive din care oamenii greșesc celorlalți.
Văd viața într-un mod foarte personal. Poate „egoist” e cuvântul, nu știu. Lungi perioade de timp, trăiesc aceeași zi. O zi- o insulă.
Un prieten a plecat odată și nu a mai venit. Au urmat alții. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, am reușit performanțe uimitoare.
Am găsit niște Reguli pe care le-am notat demult cu acest titlu pe iPod. „Nu îți dori nimic din ce implică voința altuia”. De ce mi-oi fi scris asta? „Dorința alterează adevărul, e ca și cum ai trage un strat de vopsea pe oglindă”. „Amintește-ți că un om extraordinar poate avea momente proaste și unul comun, momente excepționale”. „Nu judeca necunoscuții”.
Acum e liniște deplină. Parcă trec sloiuri de gheață. Se vor ciocni la un moment dat continente. Alunec în tăcere, așteptând prăpădul.
P.S.
Am început o carte cu povestiri de Hemingway. Primele două m-au deprimat. Mai mult relatări, scene de vânătoare, emoții pe care nu mi le doresc. A treia a fost „Zăpezile de pe Kilimanjaro”. O poveste din care nu pot să ies.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu