vineri, 19 decembrie 2014

În rostogolirea anilor pe trepte, mă imaginez stând.
Zvonuri prefăcute-n șoapte, sunete de vată, lemn uscat, pământ, bușit, trosnit, vaier, apropiindu-se.
Preșul s-a limpezit de urme, liniștea a nins.
Același zgomot se aude în mine, îndepărtându-se.
Dacă gândim în cuvinte, cum putem descrie un lucru cu adevărat unic?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu