vineri, 22 august 2014

Pe drum

Dimineață am văzut o cioară tăvălindu-se prin iarbă, ca un câine. Cioara se freca pe spate, cu picioarele în aer. Apoi se ridica și, cu mișcări largi stânga- dreapta, ca de coasă, își trecea ciocul prin iarbă.
Parcul era umed. Mirosea a sărătură de mare sau poate era o iluzie întinsă în zbor de-un pescăruș.
Era ordine. Aleile întinse, copacii așezați după plan.
Cine mai știe când a început frumusețea?
În vechime, codrii se întindeau cât gândeai, feerici și cruzi, hrănind pământul cu basme.
Noi ce povești vom lăsa?
După ce am cumpărat lapte, am luat tramvaiul până la Cașin. Pe strada dintre Elias și piață stă un câine negru, cuminte, pe trotuar. O sirenă de ambulanță scosese din minți o pisică albă. A zbughit în stradă și a traversat, nu înainte de a se asigura că din stânga nu vine cineva (strada e cu sens unic).
Un om mătura.
În mijlocul străzii, două vrăbii rostogoleau o nucă. Am pus coșul jos. Pe trotuar creștea un nuc. Vrăbiile o ciocăneau, dar nuca era tânără.
A trecut o mașină. Vrăbiile așteptau. Am călcat nuca pe jumătate și am plecat.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu