vineri, 6 iunie 2014

Dimineața e caldă și mov.
Zidurile căptușite cu mușchi încep să se trezească, alunecând câte un gândăcel în jos, pe-o ramură.
Satele își împletesc în vale fumul sobelor. Miroase a foc de lemne. E liniște.
Un greiere începe, nesigur, ziua.
Oamenii încep să foșnească. Magazinele își scârțâie cu cretă, pe tăblițe înecate în trandafiri, veștile: „în această dimineață brânza a sosit la 6.30”. Baghetele cu burta crăpată aburesc ferestrele brutăriei. Felia lată de jambon e învelită în hârtie albă subțire.
În fața oficiului poștal, doi călători privesc fermecați ghemul rutinei alunecând pe străzi. Între ei, o comoară: un pumn de sticluțe culoarea albastrului de metil, cu etichete maro pe care spițerul a scris înclinat: „Essence de Lavandin”.
Tristețea se preschimbă în preajma lavandei în nostalgie, ca adevărul în basm.
În Provence am întâlnit binele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu