duminică, 18 mai 2014

La târg

Sâmbăta asta e târg. Stă să plouă.
Îmi iau coșul, sticla de lapte și un coș mic, pentru ouă.
În Agronomie sunt tarabe cu plante, ghivece colorate și două tractoare mici roșii.
Cu ochii la ele, calc pe picior o doamnă care în mers legăna hipnotic o floare uriașă, curgătoare, în două culori- galben și roșu.
„Scuze!”
Mă privește scurt, clipă în care își amintește de viața ei amară, își îngustează ochii, mă ignoră și se refugiază lângă soț, stropșind un „Doamne Ferește” indignat și plin de dezgust, de parcă-i smulsesem toate florile roșii din ghiveciul bicolor.
Cu vinovăția în suflet, caut spre pătrățelele de plastic în care tremură flori de un leu, late și lungi, ca niște urechi de elefant, și mă cuprinde o milă de tot ce e gata să moară neștiut și fără strălucire.
La târg e veselie mare. O sârbă oltenească prăvale peste păstrăvi moldovenești afumați în cetină de brad, sărmăluțe maramureșene și tuburi groase de plăcinte răsucite cu mere, dovleac, brânză sărată sau dulce cu stafide.
Vine ploaia. Pe sub acoperișuri vremelnice, îndes în coș o pâine mare, urdă și caș, roșii, plăcintă, căpșuni. În coșuleț număr zece ouă a câte un leu. Ceasul rău face să-mi sară în ochi un borcan în care se murau albicioși castraveți cu mărar. Îl îndes, pun lapte în sticlă și scârțâind din toate încheieturile coșului, mă retrag.
Ploaia a stat. Într-un petec de soare, la un copac, un bătrân își face nevoile, în picioare, întors delicat cu spatele la târg și cu fața la bulevard.
Un zâmbet îmi întinde fața cald, ca o amintire.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu