vineri, 25 aprilie 2014

Pe drum

Dacă de-un talant Domnul mi-ar fi dat
singurătate,
Înzecită,
investită
în povești de pe drum,
i-aș fi returnat-o.

Cerul cârpit cu nori lăbărțați dă iama prin bălți.
Un bărbat corpolent, cu pălărie și vestă, își oferă serviciile pe-o coală albă făcută sul, pe care-o strecoară prin fierul forjat al porții, în curte.
Soția se leagănă pe axul drumului cu o cafea to go în mână. Regulat, strigă:  fiareeee vechi cumpr, fiareeee luăăăăm.
Cotesc pe strada cu gard de lemn, cireș și grilaj alb la ferestrele primei căsuțe.
..ăăăăăm se aude încă.
Muzeul Sportului afișează în acoladă împlinirea a 100 de ani de olimpism. Nu înțeleg.
Iarba tăiată miroase a verde. Păsărele foșnesc păpădii cosite. Un smoc de flori albe a fost cruțat, înalt, în jurul unui copac.
O ciocănitoare plonjează ca un aerostat. Lalelele mov au strâns în turbane apă de ploaie. O cioară enormă îmi umbrește poteca. Se lasă în luminiș, de unde zbughesc înnebuniți patru porumbei gri.
Pe bancă, o doamnă în negru cu șirag de perle albe petrecut de două ori după gât își taie unghiile cu forfecuța.
Un bătrân în baston se înalță la ferestruica unui coș galben Plastic Metal pe care scrie privește cerul.
La birou caut pe net și aflu că la 27 martie 1914 s-a înființat Comitetul Olimpic Român.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu