duminică, 23 martie 2014

Mi-e dor de un om care nu miroase a flori, care vrea să fie ceea ce este, un om atât de frumos că nu știe decât fără știre să-mpartă iubire, sau cum îi mai spune. E complicat. De când folosim cuvinte, ne-am relaxat, ne putem ascunde și putem uita. Ziua e lumină, păsări, oameni, trec, însă noaptea moare, plesnită de muguri, născând flori încet, Iarna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu