miercuri, 19 februarie 2014

TFB8. Vânătoarea

În faptul serii, înarmați cu obiective mari, am plecat șase la vânătoare. Știa Cristi un deal unde se adună căprioare. Ba mai văzuse și un fazan.
Cum am ajuns, am luat prin surprindere o căprioară care ne-a luat prin surprindere și am ratat, excepție făcând Mugur care, imperturbabil, a executat un shot exemplar.
Până în noapte, am urcat cu pas moale dealul, trăgând după noi umbre mari.
Un lan rămas peste vară prinsese în laț câteva raze.
Pe coama dealului, se înnegreau copaci și un gard. Ne risipisem. Ceilalți erau niște puncte sub cer.
O amintire recentă, încă vie, m-a pus pe jar. Cu palmele reci, am căutat cu privirea rotocoale de oi. Nu se vedeau. Am răsuflat ușurată. Cum să justifici prezența ta noaptea, în vârf de deal, unui ciobănesc mioritic? Nu aveai cum, erai vinovat.
La picioarele noastre, de cealaltă parte a dealului, se scurgea Oltul din soare.
În tăcerea imensă, când ziua murea, s-au apucat să bată departe, în sat, clopotele.

Căprioara: foto de Mugur Pop








 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu