vineri, 20 decembrie 2013

Oameni și oameni

Pot spune despre ei lucruri mărunte, de genul: „are o pereche de teniși albaștri” sau „are o voce șoptită”, dar apoi mă opresc. Când îi visez, nu le văd chipul sau mâinile, sunt doar o umbră grea. 
Acești oameni nu-mi vorbesc, chiar dacă înșiră cuvinte. Dacă nu ne-am cunoaște, ar fi la fel ca acum.
Ei știu tot despre mine. Imaginea e completă, încropită eficient. Dacă nu corespund, își ascund jena într-un gest involuntar. De cele mai multe ori, însă, nu mă aud.
Sunt politicoși. Regulat, aruncă în aer laude care se scurg uleioase, pătând tot în jur.


Despre câțiva, pot spune că sunt enervanți, impertinenți, gălăgioși, ca niște copii. Fac tot timpul greșeli și nu le ascund. Îi recunosc ușor după faptul că îmi pun întrebări. Nu obosesc să-mi arate cum sunt. Lângă ei tac și mă simt bine. Mă las într-un scaun și vorbesc ore-n șir. Eu uit că am formă, nume și vină, iar timpul nu merge, dacă nu îl pornim. 

6 comentarii:

  1. De unde atata tristete coplesitoare? Iti recomand cartea "Un oarecare domn Blot" de Pierre Daninos. Poate vei invata sa vezi umorul din orice situatie (comuna). ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Voi citi cartea „Un oarecare domn Blot”, poate voi invata sa vad umorul din orice situatie (comuna). :) (deja m-am inveselit putin) :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bucuria mea mare este. Mai ales pentru ca reusit-am a te inveseli nitel. :-))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Multumesc, TheHulk, pentru comentarii!

      Ștergere
  4. Multumesc tie si celor ca tine ca existati. Multumeac tie ca nu stalcesti limba romana asa cum multi fac in ziua de azi. Inca o data: eu iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. *Multumesc... (e mai greu a scrie cu telefonul) :-)

    RăspundețiȘtergere