miercuri, 11 decembrie 2013

Când am foarte mult de lucru și-mi este clar că nu o să termin, îmi propun să fac ceva ușor, care nu se pretează la echivocuri, ca de exemplu să ascut toate creioanele din cană sau să cumpăr un nasture pentru haina gri.
De regulă, nu reușesc să termin și nici să fac lucrul cel mic și ușor, adâncindu-mi tristețea.
Dacă aș putea să las diminețile pe altă viață, să nu mai verific minuțios în ce fel se încorporează fumul lung al fabricii în masa de nori, în ce culori se întinde-n fereastră soarele sau ceața, câte muște s-au prins în căldura din balcon, apoi să nu mai citesc, amăgindu-mă că o să dureze cât timp beau cafeaua, dacă n-aș mai asculta Jazz Radio...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu