duminică, 15 decembrie 2013

Aseară am fost la Târgul de Crăciun, în Piața Universității. Mulțimea oamenilor m-a paralizat. M-am învârtit pe lângă căsuțe, dar nu m-am descurcat decât să-mi iau un pahar de vin fiert. Erau cozi late la plăcinte, sarmale și covrigi. Mirosea a brad, era frig și lumină.
Pe scenă, colindătorii cântau, îmbrăcați în haine albe de lână.
Lângă podium, stătea cu mâinile în buzunare un jandarm solid, cu părul alb, genul de bărbat respectabil. Nu părea a simți frigul. Până atunci nu-l observasem. Tot ce am spus despre el am văzut într-o fracțiune de secundă, când totul se schimba. A scos mâinile din buzunare, s-a îndreptat, privirea i s-a fixat, o infinită cumințenie i s-a întipărit pe frunte. Prin fața lui trecuse, în civil, cu soția de braț, un șef. Salutul a fost scurt și discret.
Am cerut o brichetă unui bărbat. Era cu prietenii și familia. Oamenii stăteau. În frig, tropăind, sorbeau din pahare de plastic cald.
La casa lui Moș Crăciun era coadă. Un spiriduș verde organiza intrarea. Am pândit pe ferestrele înalte de plastic. M-a luat prin surprindere o frumusețe fără seamăn. Din agitație, frig și zgomot, se zăreau licărind înăuntru oameni care cred în magie. Copii subțiri și ciufuliți (la intrare părinții le trăgeau de pe cap căciulițele) îi spuneau Moșului, cu glas scârțâit, poezii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu