sâmbătă, 7 septembrie 2013

Vise fără frică

Am visat că înotam. Marea clătina ușor bleumarin. Miraculos, în vis lipsea groaza de abis care mă paralizează în realitate.
La bucătărie, se aude apa curgând peste farfuriile mici cu castele verzi din care am mâncat aseară ardei copți, păstăi late de fasole galbenă, orez tras în unt, roșii cu mărar, pătrunjel, mărar, ulei de măsline, și vrăbioară de vițel, cu prietenii. Copiii au lipit de tavan luptători, i-au tras de picioarele moi, au cerut sirop, au povestit, s-au jucat cu pisicile și cu telefoanele.
Cineva le șterge acum, cu șervet alb curat, și taie pâine.
Cafeaua râșnită inundă aerul. Respir cafea, cu ochii lipiți, întorși către visul în care scăpasem prin farmec de groaza care mă trage la fund și mă înfrânge. 
Se aud furculițe forfotind pe măsuța învelită în șervet galben. 
Toamna-i tăcută. În fereastră, latră un câine.
Rar, de niciunde, trece o pală de fericire prin mine, umflându-mi inima gonflabilă și udă, înotătoare fără teamă în mare.
Fericirea înseamnă că dintr-o dată vreau să fac lucruri, crescându-le cu palmele, suflându-le din bucurie, ca Geppetto, viață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu