vineri, 27 septembrie 2013

Fiinţele nu mor. Ele nu mai răspund şi-s plecate în fundul grădinii, dar până la urmă cele care contează sunt întrebările (au în ele toate răspunsurile, dar nu te poţi hotărî azi), iar mângâierea te mângâie, chiar dacă urma nu e adâncită în potecuţă, ci doar se simte, e undeva (grădina e vastă), căci nu e iubire cea care moare, binele de atunci e.. cum să spun.. măsura binelui fiecărei zile.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu