marți, 24 septembrie 2013

Casa mea are 57 de metri pătrați. Pe fiecare metru pătrat din cei 57 pot spune: e casa mea.
Sunt mulțumită că am o casă, pentru că aici mă pot odihni. 
Zilele mele încep și se termină pe 57 de metri pătrați.
...
O iau de la capăt:
Văd cu ochii închiși. 
Aud în tăcere furia furtunii și somnul unei pisici.
Pâinea nu-mi ține de foame. Vreau culoare, joc, echilibru și risc, vreau frumusețe, căutare, și mai ales nu pot trăi fără Sens.
Eu am o casă?
Ce este o casă? Odihna? Dar din odihnă nu afli nimic! Frumusețe? Muzeu, poate, încremenit, de lucruri frumoase.
Ca să avem speranță de început și sfârșit, am numit dansul Pământului timp
Dar tot ce se termină este, ca și metrul pătrat, convenție.
Nu vreau casă, nu vreau convenții și mulțumire, nu vreau odihnă și timp. 
Nu îmi doresc decât un lucru mărunt: să știu ce-mi lipsește, ce caut, ce vreau.
:D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu