marți, 20 august 2013

Pe drum

Era într-o zi în care îmi plăceau lucrurile foșnitoare. Am pus într-o pungă de hârtie subțire șase prune tuleu, dintre care una dublă, două prune record și o roșie roz, am mototolit punga la gură și am ieșit pe străzi.
În ziua aceea nu îmi păsa de ce fac oamenii și îmi doream ca nimănui să nu-i pese de ce fac eu.
Vara foșnea în copaci. Orașul trecea mut în fotografii. 
M-am așezat pe bancă în parc și m-am gândit la câinii care stau cu botul scos pe sub porți. 
Am intrat la metrou, unde m-a lovit un miros. M-am oprit, adulmecând, încercând să nu-l pierd. Mi-am amintit: alimentara! Borcane, făină, mălai, eugenii, șarlote, biborțeni, pâine, cântare, coșuri colorate de sârmă învelită în plastic. 
Gândurile mi se auzeau așa tare, că m-am mirat când cineva vorbea la telefon și am vrut să dau sonorul mai mare, constatând că n-am telefonul în mână și căști pe urechi.
Am ieșit. La Unirii, cerul era neclintit.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu