joi, 22 august 2013

Îmi amintesc cum vorbeau aricii din Kazaviti, înconjuraseră casa, noi pe prispă fumam și ascultând-i credeam că-s cuvinte despre seară, despre animalele fără țepi care scot sunete joase și nearticulate, se închid stupid într-o casă, trăiesc pentru a mânca și a se întreba, dar acum, privind detașat, mi se pare că îi idealizam, aricii vorbeau, ca toți oamenii, despre ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu