luni, 22 iulie 2013

Toate numele

Crezi că îl cunoști. Are 50 de ani și de când se știe e funcționar la Arhiva Generală a Stării Civile. 
Nicio femeie nu l-a iubit într-atât încât să accepte să trăiască cu el în casa despărțită de solemnitatea instituției printr-o ușă subțire. 
Toată viața a aplicat reguli fundamentale pentru cuvenitul curs al comunității în univers.
Căci toate numele sunt responsabil caligrafiate în fișe, depozitate după criterii exacte, în cutii de mărimi potrivite, aliniate pe rafturi. 
Are o mică slăbiciune, ca orice funcționar care e, uneori, seara sau în zilele libere, om.
Dar în instituții de o asemenea însemnătate, o slăbiciune, cât ar fi de firavă, e vinovată, provocând fisurarea, inevitabil crăparea, rezultând vătămarea gravă a ordinii. 
Jose, funcționarul, șeful său, Conservatorul, și un cioban amestecă lucruri care pentru considerente dintre cele mai serioase fuseseră strict delimitate.
Ei inventează realitate, așa cum toate, în afară de legile lucrurilor, sunt inventate.
Diferența dintre bine și rău se estompează în praful de ploaie măcinat în fereastră. 
Un nume îl alege. Numai Jose îl cunoaște. Îl caută, dar numai atât cât să îl iubească. 
Să îți regăsești seninătatea. Există oare o vârstă la care-ncepi măcar să te-apropii, să înțelegi?
”Numai după 70 de ani veți deveni înțelept”, spune doamna din apartamentul din dreapta de la parter, ”dar atunci n-o să vă mai fie de niciun folos, nici dumneavoastră, nici altcuiva”.

”Toate numele” este o carte scrisă de Jose Saramago pentru toate numele, dar dedicată doar lui Pilar.  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu