joi, 14 martie 2013

Insomnie si iluzii

Am împăturit somnul în patru şi i-am pus la mijloc, să miroasă frumos, un vis pe care îl am de la o zambilă în trecere. L-am aşezat sub pernă, mi-am rezemat capul şi am început să stau. 
Privind cu atenţie în tavan, am constatat că gândurile îmi aleargă oarbe în cerc. Fuseseră prinse (prin viclenie) sub pălărie, de lampadar.
Demult, aşteptam dimineaţa s-aud ferestrele cum se deschid. Între timp, am fost izolaţi cu geamuri stratificate, înrămate în plastic. Ferestrele au amuţit. Se aude însă, din pântecul blocului, un radio.
Byron şi Luiza Zan au cântat în seara asta, la teatrul Metropolis, piesele noi din "30 de secunde de faimă". Am stat în fotolii moi, cu ochii scăldaţi în lumini viu colorate. Au fost proiectate imagini. Un cântec m-a aruncat din sala de teatru pe drumul peticit cu paşi din metrou. Dan cânta despre iluzii, iar paşii, cu miile, refuzau să îl creadă. Până la urmă, s-au făcut şir, iar şirul s-a făcut lumină. Am fost surpinsă în mod ruşinos cu toate iluziile în braţe.



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu