vineri, 8 februarie 2013

Prietenii mei

Declar că din motive neprecizate întâlnirea cu oamenii necunoscuţi îmi provoacă sentimente similare celor trăite la iminenta aterizare în aria de protecţie de 10 metri în jurul punctului fix în care sunt situată a unor dragoni înfierbântaţi.
Ca toată lumea, iubesc necunoscuţii. Sunt fascinanţi, nevinovaţi, perfecţi. Câtă vreme stau cuminţi în poveştile lor.
Cu palmele reci şi noduri în gât mă plângeam Dianei înainte de a pleca în TFB3: ce faac? Doar ştii că vorbesc cu oamenii abia după două săptămâni. "Dacă te prind că te deprimi, te bat!", mi-a răspuns.
Încurajată astfel, am plecat în tabără. Nouă zile cu treisprezece oameni perfect necunoscuţi. Pe Cristi şi Radu îi ştiam, căci altfel nu visam eu, proaspăt deţinător de blog, tabără pentru bloggeri. 
Dimineaţa plecării era încă bine. Întuneric, nu mi se vedea frica. Toma ne-a distribuit staţii de emisie- recepţie.  Până seara, când am ajuns în Oradea, mă lămurisem. Nu întâlnisem vreodată adunaţi la un loc atâţia oameni hotărâţi să fie DOAR BINE.
Ce a urmat, mi-e greu să descriu. Prietenia se naşte din cuvinte pierdute, gesturi involuntare, zâmbete necugetate. Când eşti fericit tăcând împreună. Este incredibil acest sentiment- că îţi mai poţi face încă prieteni. De parcă începi iar o viaţă.
Prietenii mei sunt:
Cei care au făcut totul posibil sunt Foto Union.

Marți, 12 februarie, avem expoziție. De la ora 6 seara, la Grand Hotel Continental, în foaier la etajul 4.
Vă aşteptăm!




 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu