sâmbătă, 16 februarie 2013

Pe drum

Un câine alb mă aşteaptă să-l trec strada spre parc. Se preface că e invizibil, miroase tufişuri, când se face verde ţâşneşte în spatele meu, traversăm.
Stejarii poartă în braţe o dimineaţă moale şi caldă. Încă e iarnă. Mi se-nfăşoară la gât un murmur eşarfă, cântecul lumii trezite de paşi răsturnaţi peste cerul din bălţi.
Sus, copacii fără cuvinte îşi leagănă capetele, vântul le trece cu mâna prin păr. Trei ciori neclintite veghează. N-am ştiut niciodată să îmblânzesc ciori. 
Lacul e gol, pe fund e o baltă. Opt raţe stau ghemuite în apă, visând că plutesc. Două ciori se spală croncănind adevăruri. O raţă cedează, se ridică şi pleacă.
Apare un om. Trag ca un câine cu ochiul să văd dacă e bun sau rău.
Mă-ndrept spre metrou, adunându-mi de prin copaci gândurile. Să nu uit azi să citesc despre ciori.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu