joi, 14 februarie 2013

Dragii mei Gaben, Denisuca, Sebi şi Radu Gropar,


Aseară ne-am întâlnit cu toţii la vernisaj. Am ajuns primii, eu cu Cristi, şi ne-am oprit la bar să bem o cafea. Era cam plin. Chelnerul ne-a găsit o canapeluţă de două locuri şi ne-a umplut măsuţa cu zaharniţă argintată, farfuriuţă cu fursecuri (vanilie şi ciocolată), ceşti albe fierbinţi, beţişor cu zahăr candel, sticluţe cu apă şi pahare-aşezate în pătrăţele de carton ornate cu scene urbane.
Nu ştia că noi suntem 12. Am înghesuit pe lângă măsuţa asta fotoliu după fotoliu, îmbracat în piele şi capitonat, am tras şi scăunele de-alea pitice pentru picioare, capitonate toate, până când Cristi s-a ridicat arc şi-a zis: Sus!
La etajul 4, intrarea în camera cu fotografii se făcea pe lângă o masă plină cu vinuri, ştiţi voi de care, răcite exact cât trebuia ca să rezişti emoţiilor.
Pozele noastre străluceau într-o încăpere lungă sub candelabre. Din loc în loc şevaletele se încurcau în fotolii, canapele şi scaune stil. Am făcut un tur cu feţele rătăcite în oglinzi împodobite cu elemente baroce, după care ne-am aşezat cuminţi privind şi zambind unii la alţii.
Nu ştiu dac-au simţit şi ceilalţi fumul gros de ţigară încurcat în razele proiectorului în bar la Kehlbachwirt, când primeam dureros câte-o dorinţă duios exprimată de Radu- "mai bine n-o făceai"- referindu-se la vreo poză de-a noastră, dac-au simţit frigul ud din bocanci pe străzile din Kitzbuhel sau bucuria de copil când o lumină cădea peste munţi ca din rai.
Ne-au vizitat mulţi, erau zâmbitori şi foarte politicoşi, dar cei mai au fost Excelenţele Lor, Doamna şi Domnul Ambasador, care ne-au asigurat că fotografiile sunt perfecte şi chiar s-au rătăcit printre şevalete căutând printre sufletele noastre pierdute-n Austria.
Cristi-a ţinut o emoţionantă, bănuiesc, cuvântare şi prezentare a noastră, a voastră în lipsă şi-a mea tot aşa, căci mă aflam la ţigară cu Ruxi.
A venit prietenul nostru Hary, Cosmin era cu fetiţa (îi seamănă leit), Costin râdea, au fost David, Bianca, Bogdana Dobre cu Radu, prietenii mei buni Bobi, Sebi, Diana, Marius, Matei, Cătălin, Lili şi Cristian. Îmi pare rău că nu i-aţi cunoscut.
Am încheiat seara la Barka, în cartier, unde s-a vorbit, normal, de TFB 3, 4, 5, 6, etc, până m-a răpus un somn fulgerător şi m-am ridicat explicând: Io`plecacas`.

Sper că voi sunteţi bine, din postări aşa pare, şi să ne mai vedem, poate venim noi la Cluj, Baia Mare, Hunedoara, dar la vară, să ne apuce seara târziu pe la Cosmin, loviţi mortal de-un summer time sadness.

Cu drag şi dor,
Alina



3 comentarii:

  1. nu stiu daca ati simtit, dar si noi am fost undeva, acolo, in sala aceea... si noi am avut emotii, am ras, ne-am bucurat de oaspeti, și ne-am mandrit pentru ca am avut onoarea sa va fim alaturi in aventura aceasta minunata care a fost TFB3... va multumim pentru tot, si va imbratisam. de aici de departe...
    gaben.ro

    RăspundețiȘtergere
  2. o seara foarte frumoasa, minunatele pozele voastre, si cele expuse si toate celelalte
    multumim pentru invitatie

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim pentru mini-reportaj! Mi-ar fi placut sa fim cu totii acolo. Va pupam si va asteptam la Hunedoara.

    RăspundețiȘtergere