joi, 24 ianuarie 2013

Pe drum

Am ieşit din scara blocului exact când o frunză trecea pe acolo şi ridicând mâna spre ochi să le fac streaşină, m-a atins. Palmă de frunză răscolită din pomii întorşi către mine de-un cântec de păsări. M-a cuprins mila. Îşi pierduse posibilul, se mai avea doar pe ea, frunză uscată călătorind. Copacii respirau greu. În capătul zebrei, între mine şi parc, aştepta o femeie. Pe umeri avea un şal galben subţire, cu dungile de la împachetat. La mână, o boabă turcoaz de brăţară. E-atât de fragilă, cu raze de soare prin păr, iar vântul îi flutură şalul. La metrou miroase câteva clipe a fier. Mă aşez. Dacă ţii ochii suficient de întredeschişi, poţi citi gânduri. În pasaj mă las dusă de-un cântec de paşi, trop trop- este iarnă, puţin înfundat. Pe scara rulantă urc către cerul cu pescăruşi de pe Splai. Un domn se repede la o bătrână cu batic verde care trecea. "Vă rog să primiţi aceşti bani. Semănaţi cu bunica mea". Bătrâna se-ndreaptă, roşeşte, eu mă simt foarte penibil, şi-i răspunde cu bărbia în sus, răspicat: "Bogdaproste!"





Un comentariu: