vineri, 18 ianuarie 2013

O oră în Niedernsill

În Niedernsill clopotele bat în zori la ora şase. Liniştea se-aşterne apoi grea. Mă uit dacă ninge, apoi mă bag în plapumă. Mă trezesc într-un pătrat de lumină întins pe perete de o rază care-a intrat prin perdea. Mă-mbrac, iau aparatul şi ies. Dau hotelului un ocol. Pe geam îi zăresc pe recruţi la micul dejun. Gabriel face-o filmare, Cosmin cu Toma stau pe net, scot exclamaţii din când în când, Alexandru mănâncă, Radu programează o şedinţă foto cu Georgiana, Cristi, Costin şi Victor fumează absenţi cu feţele luminate de laptopuri. Sebi e optimist, ca de obicei. Ceilalţi n-au coborât. Mă duc în sat. Guten Morgen!, trece o vecina pe lângă mine zâmbitoare, Mo`gen! răspund, de-acum ştiu bine că-ntr-o plimbare în sat voi saluta multă lume. Din curtea şcolii ies copii cu săniile, conduşi de profesoară. Intru în liniştea lăsată în urma lor şi ridic ochii spre copacii zburaţi de păsări. În spatele şcolii se întinde cât vezi cu ochii zăpadă adâncă, cu drumuri creponate de şenile. Într-un pom singuratec stă o cioară. Mă urmăreşte şi când mă apropii întinde gâtul. Ştiam că o să zboare, dar n-apuc să schimb timpul de expunere. S-a dus spre soare. O iau spre lac. Dau de copii, sunt pe derdeluş. Mă întorc la Komandament. Turla bisericii m-a urmărit pas cu pas. Îmi scot mănuşile, fesul, haina, laptopul, descarc pozele, desfac fericită o bere. "Alina, vii la plimbare?". "Acum am venit. Unde?" "Peste munţi", zice Adrian. "Acum!".












Acesta este proiectul meu de absolvire a stagiului în Komandament

Un comentariu:

  1. eu iti dau premiul. daca este vreunul. dar dupa cum stiu eu ca se face, trebuie sa fie! premiul meu il ai sigur! :)

    RăspundețiȘtergere