miercuri, 9 ianuarie 2013

în metrou

Sclipeau luminiţele pe jos în metrou, o fată-şi lăsase gândurile să curgă vizavi de mine, i se părea că nimic nu e îndeajuns şi stătea aplecată peste genunchi, i-aş fi clipit din lumini în cod morse că oamenii sunt schimbători între ei şi niciodată aşa sau altfel, dar nu-l ştiu, astfel că-n tăcere urmează petrache poenaru cu peronul pe dreapta, domnul de-alături cu geacă de piele bătrân îi spune doamnei despre lămâie ce bună e şi cum ajută în caz de afecţiune, fata-şi ridică privirea, se uită prin mine cu ochi negri adânci, în ei luminiţe, doamna încuviinţează din căciula de vulpe-argintie, acum râd jucăuşi, au găsit remediul, sunt gata de nemurire, urmează crângaşi cu peronul pe stânga, cobor, dar chiar înainte văd un băiat cu o carte în mână şi mă întreb dacă cei care citesc în metrou sunt aici sau acolo şi au lăsat doar o urmă în formă de ochi aplecaţi peste inimă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu